Universitățile au devenit în anii din urmă organizațiile fundamentale ale modernității. Cartea de față explică felul cum s-a dezvoltat universitatea. De unde vin și cum vin modelele organizaționale actuale? Prin incursiuni istorice și uneori filosofice, această carte incitantă și clară ne conduce prin diverse tipuri de universități, parcurge Europa și America, trece mai scurt și prin Japonia și aruncă un ochi și în Qatar, pentru a ne ajuta să înțelegem de ce sunt universitățile din România așa cum sunt. Întâlnim pe parcurs personaje fascinante: spioni și filosofi, topografi și filantropi, kabbaliști și militari. Și pe lângă toate acestea vedem cum funcționează împrumutul de modele în politica publică, cum arată în amănunt imitația și cât de multă inovație există cu adevărat în ea.
„Robert Reisz are dreptate să susțină fertilitatea erorilor. Propria demonstrație îl aduce în fața faimoasei expresii maioresciene a formelor fără fond: orice formă imitată este reinventată, nu este pur și simplu preluată și plantată într-un sol neprimitor, ci este recontextualizată, adică adaptată lumii noi până în stadiul în care ajunge să-și creeze propriul fond.” (Prof. univ. dr. Lazăr Vlăsceanu, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București)
„Universitatea viitorului e «condamnată» să fie creativă și inovativă, nu doar pentru a supraviețui într-o diversitate de oferte pentru tot mai puțini clienți, ci și pentru a rămâne pe harta instituțiilor semnificative ale viitorului. Și cum poți fi inovativ dacă «nu ai voie» să greșești? Cartea oferă numeroase contexte fertile de reflecție pentru ce a fost, ce este și ce poate fi învățământul superior.” (Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București)
